Lucrari ce se efectueaza iarna în stupina

În general, lucrarile privind îngrijirea familiilor de albine pe timp de iarna se rezuma ia crearea conditiilor care sa asigure albinelor o deplina liniste si înlaturarea tuturor cauzelor care ar tulbura ritmul caracteristic de viata al lor.
Principalele lucrari care se efectueaza iarna în stupina sunt:

1. Prevenirea deranjarii si nelinistirii albinelor
Pe toata perioada iernii se urmareste ca familiile sa nu fie deranjate de pasari de curte, ciocanitori, pitigoi etc., unele dintre acestea aducând mari pagube stupinei. Soarecii reusesc deseori sa patrunda în stupi producând adevarate ravagii. Pe lânga consumarea proviziilor de miere si pastura ei strica si fagurii încât nu se mai pot folosi, înghit si albine vii datorita faptului ca ele nu se mai pot apara ca în sezonul cald. Din acest motiv, acolo unde se constata ca soarecii au patruns în cuiburile unor familii (cadavre de albine fara capete sau roase, prezenta excrementelor de soarece, rumegus de ceara în cantitate exagerata pe fundul stupului la urdinis) devine necesara interventia apicultorului pentru evacuarea soarecilor.

2. Supravegherea modalul de iernare a familiilor de albine prin controale auditive
Modul de iernare si starea unei familii pot fi apreciate cu usurinta prin "ascultare", fara a se recurge la deschiderea stupului.

La cercetarea familiilor de albine, sau la orice interventie în interiorul stupilor în care acestea sunt adapostite, se va recurge numai în situatii exceptionale, când viata familiei în cauza este amenintata de lipsa de provizii, de îmbolnavire sau alte stari anormale ce nu se pot înlatura din afara. Ascultarea familiilor de albine în lunile de iarna se face o data la 3-4 saptamâni, apropiind urechea de peretele din fata al stupului.

Ascultarea stupilor iarna.

Unii crescatori de albine se folosesc, în acelasi scop, de un tub de cauciuc lung de 1m, având diametrul interior de 0,8-1 cm, iar altii de stetoscopul medical. Introducerea unuia dintre capurile tubului pe urdinis si a celuilalt capat în ureche, sau folosirea stetoscopului permite perceperea si interpretarea zumzetului albinelor:
- zumzetul moderat si uniform arata ca familia de albine este în stare buna si ca iernarea decurge normal;
- bâzâitul puternic arata ca familia este în suferinta;
- zumzetul slab, însotit de zgomotul asemanator fosnetului frunzelor, înseamna ca familia este înfometata. Aceasta se întâmpla nu numai când familia a intrat în iarna cu provizii suficiente, ci si atunci când s-a terminat hrana din celulele fagurilor unde s-a format ghemul de iarna. Din cauza temperaturii scazute (în stupii orizontali si cei verticali cu un singur corp) ghemul nu s-a putut deplasa pe fagurii alaturati, plini cu provizii si nici în partea opusa a fagurilor respectivi unde proviziile sunt intacte.

Când zumzetul este foarte slab sau nu se percepe aproape deloc, se va interveni, fara abuz însa, prin lovirea cu mâna a peretelui din fata al stupului.

Daca albinele raspund printr-un zumzet puternic, care însa înceteaza imediat, înseamna ca familia ierneaza în conditii bune. Zumzetul prelung, neuniform în intensitate si "plângator" indica absenta matcii. Din cauza nelinistii provocate de lipsa matcii familia consuma mai multe provizii, se îmbolnaveste de diaree, se epuizeaza si adeseori piere în întregime. Când în stupina exista matci de rezerva, îndreptarea familiei de albine se face astfel: cuibul familiei orfane se descopera, dupa ce, în prealabil stupul a fost transportat într-o încapere unde temperatura este de aproximativ +15°C, însa numai atât cât se poate da într-o parte diafragma si primul fagure cu albine pentru a se introduce în spatiul gol creat fagurii, albinele si matca dintr-un nucleu. Când nu exista nuclee cu matci de rezerva, familia de albine orfana se uneste cu alta familie mai slaba care are matca, procedându-se la fel.

Aprecierea modului de iernare a albinelor se poate face si dupa aspectul diferitelor resturi, dupa cantitatea de albine moarte gasite pe jos, în fata urdinisului, dupa resturile scoase de pe fundul stupului si aspectul lor.

Mortalitatea exagerata a albinelor se datoreaza fie faptului ca familia a iernat cu prea multe albine-vârstnice, fie uzurii organismului lor din cauza unor boli.

Prezenta albinelor umede, mucegaite, arata ca în stup este prea multa umiditate.

Cadavrele de albine fara capete sau roase, prezenta excrementelor de soareci, arata ca acesti periculosi daunatori au patruns în stup.

Rumegusul si albinele moarte se scot de pe fundul stupului cu o sârma îndoita la un capat în unghi drept. Rumegusul de fagure se pastreaza ca materie prima de ceara sub forma de bulgarasi pentru extractia continutului de ceara în primavara. Separarea albinelor moarte din rumegusul de faguri se face cu ajutorul unei site. Albinele moarte se strâng si se ard.

Daca albinele au abdomenul umflat si se vad pete de diaree la urdinis sau pe scândura de zbor, înseamna ca familia de albine respectiva este pe cale de a se îmbolnavi sau este deja bolnava de diaree din cauza proviziilor de calitate inferioara sau a consumului exagerat de hrana ca urmare a conditiilor nefavorabile de iernare.

Prezenta cristalelor printre cadavrele de albine dovedeste ca mierea din fagurii pe care ierneaza albinele s-a cristalizat. Din contra, acolo unde mortalitatea este neînsemnata si rumegusul de faguri nu este umed, înseamna ca iernarea decurge normal.

Completarea proviziilor în cuiburile familiilor slab aprovizionate, precum si aprovizionarea celor lipsite de hrana în sezonul rece se face mai usor când la rezerva stupinei exista faguri cu miere capacita de calitate superioara. Pentru aceasta operatie, stupul cu familia ce trebuie ajutata se duce mai întâi într-o încapere încalzita. Aici i se înlatura capacul, împachetajul si mai apoi podisorul. Observând pozitia ghemului, avem grija ca fagurele cu miere sa fie introdus într-o margine a lui, în asa fel încât celulele cu miere sa fie în contact cu albinele, în cazul când pe cei doi faguri marginasi între care urmeaza sa se introduca fagurele cu miere se gasesc putine albine, atunci el se introduce peste înca o rama, spre mijlocul cuibului, unde se afla mai multe albine, în asemenea cazuri se face câte un orificiu de trecere prin mijlocul fagurilor cu putine albine si cel cu provizii (de grosimea unui degetar) prin care albinele de pe fagurii marginasi pot trece si se pot alatura restului de albine din ghem. în cazul în care se administreaza familiei zahar candi, serbet, turte, nu mai este necesara aducerea stupului într-o încapere încalzita, administrarea facându-se direct pe vatra stupinei.

În continuare, iata câteva retete de preparare a turtei din miere cristalizata si a serbetului de zahar:

a) Turta din miere cristalizata si zahar   (dupa C. Antonescu).  
Majoritatea sortimentelor de miere cristalizeaza (mai repede mierea de rapita, zmeura, floarea-soarelui) iar zaharul tos este si el format din cristale. Formarea turtelor având în componenta lor aceste doua ingrediente cristalizate trebuie sa tina seama de faptul ca albinele consuma doar în parte turta daca contine cristalele mari (atât de miere cristalizata, cât si de zahar), restul, cristalele grosiere, aruncându-le pe fundul stupului, iar când timpul permite, scotându-le chiar afara din stup. Pentru a preveni aceasta situatie se procedeaza astfel:'se foloseste la prepararea turtei doar miere lichefiata sau granulata fin (având consistenta untului) si zahar pudra macinat sau pisat fin. Mierea cristalizata se lichefiaza în bain-marie. Pentru a nu se denatura calitatile mierii - pierderea prin încalzire excesiva a enzimelor si vitaminelor - apa încalzita în care se tin vasul cu miere pentru lichefiere nu trebuie sa aiba temperatura mai mare de 45°C. în continuare, mierea lichefiata se toarna peste zaharul pudra (o parte miere la patru parti zahar), apoi se framânta cu mâna, ca un aluat, pâna la omogenizarea amestecului. Este indicat ca turta folosita la sfârsitul perioadei de iernare sa contina si ceaiuri medicinale cu efect în stimularea activitatii albinelor si apararea starii de sanatate a acestora. Cu efecte deosebite s-a dovedit infuzia din urmatoarele plante medicinale: cimbrisor (Herba thymus sp.), izma (Folia menfriae), tei (Flores tilliae), roinita (Folia mellissae), sunatoare (Herba hyperici), musetel (Flores chamomillae], galbenele (Flores calendulae), coada soricelului (Flores millefolii), coada calului (Herba equiseti), maces (Fructus cynosbati) si soc (Flores sambucus). Se iau câte 4-5 g din fiecare planta mentionata mai sus. Amestecul de plante se macereaza circa 10 minute cu 3 parti apa rece. Apoi se adauga apa clocotita pâna la un litru. Se amesteca totul bine si se lasa acoperit timp de 30 minute. Infuzia rezultata se strecoara printr-o pânza curata. Pentru realizarea turtei cu adaus de ceai medicinal pasta se prepara din o parte miere, o parte ceai medicinal si zahar pudra dupa nevoie (pâna ce amestecul dobândeste consistenta aluatului de pâine) adaugând si 1 g sare de lamâie la kilogramul de pasta, în locul infuziei medicinale preparate în casa, se poate folosi preparatul "Protofil"destinat stimularii dezvoltarii familiilor de albine si combaterii nosemozei. în acest caz se administreaza 34 ml kilogramul de pasta. Pasta obtinuta se administreaza sub forma de turte (greutatea unei turte poate varia între 500 si 1000 g) ambalate în hârtie sau pungi de plastic. Turtele astfel pregatite se pun deasupra ramelor, dupa ce în prealabil s-au decupat 1-3 ferestre din suprafata pungii, prin care albinele vor veni în contact cu turta (fig. 17).

b) Serbetul de zahar cu miere   (dupa prof. dr. E. Muresan si ing. C. Mihailescu).  
Pentru obtinerea a 10 kg serbet sunt necesare 7,700 kg zahar pudra, 2 kg miere, 300 ml ceai medicinal sau 340 ml "Protofil". întreaga cantitate de zahar pudra pe care o vom folosi, se aduce în încaperea de lucru, la cald, cu cel putin patru ore înainte, în cazul în care zaharul pudra se prezinta sub forma de bulgari, acestia se zdrobesc fin. Mierea ce se foloseste trebuie sa fie necristalizata si în nici un caz miere de mana. Se recomanda în special folosirea mierii de salcâm, tei sau fâneata, nefermentata, provenita de la familii sanatoase. Mierea se încalzeste putin, doar atât cât sa devina mai fluida iar apoi se dilueaza cu ceaiul (infuzia) preparat în prealabil, într-un vas emailat se pune zaharul pudra, se adauga mierea si apoi se framânta bine totul cu mâna, pâna când continutul devine ca o pasta fina care nu se întinde si nu este lipicioasa. Serbetul astfel preparat se ambaleaza în pungi de plastic în cantitati de 500-1000 g sau chiar mai mari, în functie de aprecierea noastra asupra cantitatii care ar fi necesara familiei de albine. Turta de serbet trebuie sa aiba grosimea de 1-1,5 cm, pentru a putea fi asezata deasupra ramelor sub podisor.

c) Serbetul fiert   (dupa prof. dr. E. Muresan si ing. C. Mihailescu).
Se poate prepara din zahar cu apa sau ceai, sau din zahar si miere de albine cu apa sau ceai. Pentru prima varianta, la 10 kg de zahar se folosesc 2,300 l apa sau ceai de plante medicinale. Pentru a doua varianta, la 10 kg zahar si 2 kg miere de albine se adauga 1,750 l apa sau ceai de plante medicinale. Indiferent de varianta, cantitatile indicate se introduc într-un vas emailat de mare capacitate, deoarece în momentul prepararii volumul continutului creste mult din cauza spumei care se formeaza. Siropul astfel obtinut se pune al fiert la un foc slab si se urmareste momentul în care începe fierberea. Cu un termometru masuram temperatura, si când aceasta a ajuns la 116-117°C siropul se considera suficient de fiert si se da jos de pe foc. în lipsa de termometru se poate folosi o metoda mai simpla care ne indica terminarea invertirii zaharului: într-un pahar cu apa rece se picura cu o lingurita din siropul care fierbe; daca picaturile de sirop nu se amesteca cu apa din pahar si formeaza o bobita este dovada ca serbetul este gata. în cazul când la prepararea serbetului se foloseste si miere de albine, aceasta se adauga numai când serbetul s-a terminat de fiert. Se toarna apoi compozitia într-un vas curat care a fost udat în prealabil cu apa rece. în acest mod se împiedica formarea de cristale mari de zahar. Se lasa sa se raceasca pâna ce totul ajunge la temperatura de 40°C. în acest moment se începe învârtitul siropului cu o lopatica de lemn, efectuând miscarile într-un singur sens, pâna când siropul începe sa-si schimbe culoarea spre alburiu si apoi alb, întarindu-se. Frecatul serbetului este încheiat atunci când saltând lopatica serbetul care curge de pe aceasta nu se scufunda în restul masei serbetului ci ramâne la suprafata. Dupa racire se ambaleaza în hârtie cerata sau pungi de plastic în cantitate de 500 g pâna la 2000 de grame, în functie de necesitatile familiei respective.

3.   Îndepartarea fara zgomot a zapezii neafânate si a ghetii de pe scândurelele de zbor ale stupilor si desfundarea urdinisurilor blocate de albinele moarte.
Se urmareste ca în interiorul stupilor sa nu patrunda apa sau zapada prin orificiile de ventilatie sau crapaturi. Se curata scândura de zbor si urdinisul de zapada transformata în sloi de gheata. Gheata se înlatura cu ajutorul unei vergele de fier sau a unui cutit încalzit pentru a se evita zgomotul si deranjarea albinelor.

Acoperirea partiala sau în totalitate a stupilor cu zapada nu este un prilej de îngrijorare, caci prin aceasta se asigura o protectie suplimentara contra pierderilor de caldura. Totodata, nu este prilej de îngrijorare nici în ce priveste sufocarea albinelor, caci prin zapada afânata aerul curat poate patrunde în stupi. Totusi, când zapada se topeste, e indicata înlaturarea ei din fata urdinisului, deoarece aerul patrunde mai greu prin zapada care începe sa se topeasca.

Catre sfârsitul iernii, se înlatura zapada sau "petecele" de zapada de pe toata vatra stupinei. Este bine sa se presare paie, pleava sau frunze uscate pe vatra stupinei. Numai pe asemenea materiale, izolatoare, albinele se pot aseza fara pericol în timpul zborurilor de curatire. Altfel, asezându-se pe zapada, pamântul umed si înghetat, ele ramân amortite, nu mai pot zbura si mor.

4. Înlesnirea si supravegherea zborurilor de curatire ale albinelor  
În conditii normale, în sezonul nefavorabil, albinele au capacitatea de a acumula în intestinul gros o cantitate importanta de excremente. Aparitia zilelor cu temperaturi de +12° permite zboruri de curatire ale albinelor si eliberarea intestinului supraîncarcat. Zborurile târzii de toamna si chiar în cursul lunilor de iarna (posibile în unii ani în lunile decembrie, ianuarie, februarie) au o influenta deosebit de buna asupra iernarii. Este important ca albinele sa beneficieze de zborul de curatire pentru a se evita declansarea diareii pe al carei fond se pot instala boli grave, în special nosemoza. Stimularea zborului de curatire necesita câteva masuri: eliberarea urdinisului de albine moarte, îndepartarea chiar a capacelor stupilor si a materialului de protectie, asa încât
razele soarelui sa încalzeasca direct podisorul. Pentru a stimula albinele sa iasa afara din stup se recomanda si lovirea usoara a peretilor stupului pentru a agita albinele care apoi ies. Este, de asemenea, important ca vatra stupinei sa fie curatata si sa se aplice masuri pentru topirea zapezii. Familiile normale efectueaza un zbor intens, cu o durata de 30-50 minute. Prezenta apicultorului în stupina este obligatorie pentru ca urmarindu-se modul de desfasurare a zborului sa fie identificate familiile ce prezinta stari anormale si solutionate aceste cazuri.

Este important de retinut ca familiile de albine care efectueaza zboruri de curatire mai timpuriu se vor dezvolta rapid în primavara. Unele familii fac încercari de zbor, la temperaturi mai scazute. Acest fenomen poate însemna prezenta unor stari anormale ce au dus la supraîncarcarea intestinului gros al albinelor.

Se atrage atentia apicultorilor, în mod deosebit, asupra necesitatii de a asigura zborul albinelor în primele zile favorabile, deoarece în conditiile climatice din tara noastra, dupa câteva zile calde din ultima parte a lunii februarie sau din prima parte a lunii martie, revine o perioada rece care poate dura chiar doua-trei saptamâni, în familiile care au facut zborul în primele zile favorabile, cresterea puietului pe scara larga începe cu doua-trei saptamâni mai repede decât în celelalte familii, ceea ce este deosebit de important în special pentru culesul de la salcâm.

Sus